Arhitect Ioana Grigorescu - Un restaurator de expresie modernă
- Alexandru Panaitescu
Publicat în Caietele muzeului 2/2018, pp. 47-62.
Rezumat
Articolul este un rezumat al primei părţii „Omul şi opera” din albumul monografic Ioana Grigorescu, expresia sincerităţii de Alexandru Panaitescu. Parcursul biografic se împletește cu formarea arhitectului restaurator. Articolul include referiri la perioada studiilor începute în Academia de arhitectură, plecând de la proiectele de școală și proiectul de diplomă păstrate în arhiva arhitectei.
Cuvinte-cheie
Ioana Grigorescu; învățământ de arhitectură; Academia de arhitectură; restaurare
Descărcare
Citare
Panaitescu, A. (2018). Arhitect Ioana Grigorescu - Un restaurator de expresie modernă. In Caietele muzeului, 2 (pp. 47-62). Editura Universitară Ion Mincu. https://caietele-muzeului.uauim.ro/nr/2/16/
Referințe
- Articolul este un rezumat al primei părţii „Omul şi opera” din albumul monografic Ioana Grigorescu, expresia sincerităţii de Alexandru Panaitescu, în curs de apariţie sub egida Uniunii Arhitecţilor din România.
- Redactarea proiectelor de şcoală pe hârtie de desen cu formatul în jur de 120x80 cm s-a folosit până în semestrul II al anului universitar 1971/1972, când din iniţiativa noului rector de atunci, arh. Cezar Lăzărescu, pentru legarea învăţămâtului de arhitectură de practica institutelor de proiectare, s-a impus redactarea pe calc a mari majorităţi a proiectelor de şcoală, fără folosirea în mod special a formatelor standard.
- Trebuie remarcat că noul format al ştampilei nu mai cuprinde sigla şcolii, aşa cum era până în 1938.
- DMI a ajuns să fie o denumire generică, care se referă la aceeaşi instituţie din domeniul restaurării monumentelor, care a trecut prin diverse forme de organizare, cu denumiri conjuncturale, al cărei nucleu s-a format practic după 1952, din 1959 reorganizat şi amplificat sub forma DMI, care a funcţionat până în 1977, când a fost desfiinţată abuziv. Aceasta a fost poate cea mai eficientă formă de organizare a activităţii de conservare şi restaurare a monumentelor istorice din România, reunind evidenţa, cercetarea, proiectarea, avizarea şi execuţia lucrărilor din domeniu.
- O parte din activitate sa profesională, dar şi viaţa personală a Ioanei Grigorescu au fost marcate de legătura strânsă cu arhitectul Nicolae Diaconu (1915-1997). Multă vreme colaboratori, Ioana Grigorescu şi Nicolae Diaconu au fost prieteni, un timp căsătoriţi, până în 1956, când au divorţat. Ulterior, cei doi au păstrat totuşi o relaţie strânsă, cel puţin profesională. Între 1959-1963, ei au lucrat împreună la cercetarea şi proiectarea restaurării ansamblului Mănăstirii Suceviţa, cât şi la primele faze ale restaurărilor de la mănăstirile Humor, Voroneţ, Dragomirna şi Galata din Iaşi, iar între 1965-1966 au colaborat şi la cercetările din cadrul Mănăstirii Secu şi ulterior la cele de la Mănăstirea Putna. După 1963 Ioana Grigorescu a condus singură aceste lucrări, cu excepţia aceleia de la Galata, pe care a continuat-o Nicolae Diaconu.
- Ioana Grigorescu, „Puncte de vedere pe marginea restaurării de la Suceviţa”, rev. Arhitectura 4/1973, p. 45.