Caietele muzeului

Un scurt istoric al Școlii de Arhitectură din București

Publicat în Caietele muzeului 4-5/2020-2021, pp. 7-27.

Rezumat

Legăturile Școlii private de arhitectură a Societății Arhitecților Români (1892-1897) cu secția de arhitectură a Școlii de Belle Arte din București (1865-1866) nu sunt doar teoretice ci și biografice: directorul și susținătorul Școlii SAR, Ion Socolescu, era fratele lui Toma N. Socolescu, fost elev al secției de arhitectură a Școlii de Belle Arte iar directorul SAR, Alexandru Orăscu, a fost și un susținător al respectivei secții. Școala privată de arhitectură va fi recunoscută ca școală de stat și secție a Școlii de Belle Arte în perioada 1897-1904, după care va deveni autonomă. În această calitate își va iniția construcția unui sediu adecvat începând din 1912. Este prezentată povestea construcției acestui Palat, cea a sediului anterior Casa Ghermani, a arhitecților implicați în construcția Palatului precum și o scurtă prezentare biografică a lui Ermil Pangrati. Este prezentat contextul inaugurării Palatului și evoluția ulterioară a acestui spațiu odată cu transformarea Școlii în Academia de Arhitectură (1932-1938) și apoi în Facultatea de Arhitectură din cadrul Politehnicii din Bucureşti (1938-1948).

Cuvinte-cheie

Școala de arhitectură; istoria învățământului de arhitectură; cultura arhitecturală; Palatul Școlii de Arhitectură

Descărcare

Caietele-muzeului-4–5-2020–2021-art-29.pdf

Citare

Popescu, C., & Popescu, V. (2020–2021). Un scurt istoric al Școlii de Arhitectură din București. In Caietele muzeului, 4–5 (pp. 7-27). Editura Universitară Ion Mincu. https://caietele-muzeului.uauim.ro/nr/4/29/

Referințe

  1. Grigore Ionescu. Învăţământul de arhitectură-Dosar :75 de ani de învăţământ superior de arhitectură:
    studiu monografic. Bucureşti, 1973, p. 91
  2. Scrisoare găsită la sfârşitul monografiei mai sus citate, cotă I 52 G. I., inv. 106.361, din biblioteca
    UAUIM.
  3. Grigore Ionescu. Op. cit., p. 40
  4. ***. Societatea Arhitecţilor Români. Analele arhitecturei şi ale artelor cu care se leagă, an III, nr. 3,
    1892, pp. 46-49
  5. Vasile Pocitan. Notite istorice asupra Bisericii Sfintii Voievozi din Bucuresti, 1904
  6. ***. Societatea Arhitecţilor Români. Analele arhitecturei şi ale artelor cu care se leagă, an III, nr. 3,
    1882, pp. 46-47
  7. Sanda Voiculescu. Localurile Scolii de Arhitectura. În: Arhitext Design, nr. 1, 1993, p. 3
  8. Gabriela Tabacu. Cronologie sumară a profesiei extrasă din publicistica românească de arhitectură
    de până la cel de al doilea război mondial (I). În: Arhitext, nr. 1, 2002, p. 8
  9. Sergiu Nistor, Reka Tugui, Şerban Bonciocat. Universitas. Instituţii de învăţământ superior din
    Bucureşti. Bucureşti: Igloo media, 2013, p. 58
  10. Nicolae Lascu. Şcoala de arhitectură şi “Stilul Românesc” 1900-1915. În: Arhitectura, nr. 5/1985, p. 37 
  11. Nicolae Lascu. Şcoala de arhitectură şi “Stilul Românesc” 1900-1915. În: Arhitectura, nr. 5/1985,
    p. 41-44
  12. Horia Moldovan, Studiu istoric, architectural și urbanistic...
  13. Cotă S II 123, Biblioteca UAUIM, p. 23
  14. Toma T. Socolescu. Amintiri. EdituraCaligraf Design. 2004, p. 115
  15. Ioan Cristea. Studiu asupra necesităţii executării planului cadastral al Municipiului Bucureştui
    şi introducerii cărţilor funduare. Urbanismul, nr. 7-8, 1936, p. 292
  16. Nicolae Lascu. Op. cit., p. 104
  17. Sanda Voiculescu. Op. cit.
  18. Valentin Popescu. Casele demolate ale arhitecţilor. Caietele muzeului, nr. 3, 2019
  19. Sanda Voiculescu. Op. cit.
  20. Ibidem.

Articole de aceiași autori

Cuprinsul numărului 4-5/2020-2021

Partea I - 130 de ani de Arhitectură în România

Partea a II-a: Recrearea în realitate virtuală a Muzeului Simu și rememorarea altor victime ale demolărilor realizate în București în perioada comunistă